Hey-hey,

1-2 mic check, reality check.

Drops-ul de azi se poate consuma și în format audio, dacă apeși pe unul din butoane. Verde e pentru Spotify, mov e pentru Apple podcast.

Varianta text o găsești sub prima linie roz.

​

​​

Dacă stăm suficient de mult timp în mintea noastră, ne putem convinge de aproape orice. Câteodată asta poate să fie un lucru bun, câteodată nu neapărat.

Unele din chestiile de care ne convingem de unii singuri nu sunt neapărat în interesul nostru.

Urmează trei mini povesti personale, pe subiectul ăsta.

​

Nu îmi mai amintesc pe la ce vârstă aveam un nou hobby: Croiam haine pentru mine, le făceam cum mi le imaginam eu sau făceam diverse combinații cu ce aveam prin dulap sau prin casă.

Eram de multe ori singură acasă așa că nu mă încurca nimeni și nimic să îmi fac de cap și să testez diverse. Țin minte că la un moment dat am primit de la o verișoară mai mare un fel de rochie vișinie, din satin. Era undeva între jupă și ceva ce poate fi purtat pur și simplu.

Am probat-o și deși mi se părea că vine bine, aveam senzația că îi lipsește ceva…După mai multe căutări, mi-am dat seama exact ce îi lipsește: milieul de pe masa din sufragerie, pus pe deasupra...Da. Fix asta îi lipsea.

Mă tot suceam prin oglindă și cu fiecare minut care trecea eram tot mai convinsă de cât de minunată e combinația asta nemaivăzută. După încă o vreme a început să-mi pară rău că doar eu pot să mă bucur de măiestria asta de rochie.

M-am mai sucit, m-am mai învârtit cu ele prin casă Adică și cu rochia și cu milieul peste până am decis că trebuie neapărat să mă duc până la o prietenă să-i arăt.

Adică să fac un fel de parada modei, ziua în amiaza mare prin Amara, îmbrăcată cu acest outfit avangardist. Clar e o idee bună.

Până la una din prietenele mele nu aveam mult de mers. Însă, în drumul până la ea dădeam în medie peste vreo 4 rude și minim doi vecini care căscau gura la poartă.

Am pornit, îmbracată cu minunata rochie-milieu spre prietena mea.

Am început să mă îndoiesc de genialitatea combinației, cu fiecare privire contrariată și surprinsă pe care am întâlnit-o. Așa că după zece minute de drum, 8 rude și vreo 5 vecini am ajuns la concluzia că cu unele lucruri e mai bine să nu ies din casă.

Se poate și să fi fost eu înaintea trendului și un geniu neînțeles în materie de combinații vestimentare. Se poate. Nu vom afla niciodată, nu de alta, dar mama nu mai are milieul ăla.

​

Pe la sfârșit de clasa a XI-a când întrebarea zilei era: tu la ce facultate dai? M-am gândit că aș putea să dau la design vestimentar. Că are și o componentă creativă, că e și destul de practic…Așa că vreo lună-două am început să lucrez pentru portofoliul de admitere, să fac niște schițe cu concepte de haine (am stabilit mai sus că la concepte stăteam bine, da? bun).

Strânsesem deja câteva schite însă cu fiecare zi care trecea, mă convingeam că n-are sens să încerc, că ale mele nu-s la fel de bune ca ale colegei X care visa la asta din clasa a IX a și e mult mai bună. Cu siguranță alții vor fi și ei foarte bine pregătiți și o să aibă un portofoliu mult mai bun decât aș putea eu vreodată să am. Și uite așa m-am convins singură-singurică de faptul că n-are sens să dau admiterea aia, că n-am talent.

​

Recent într-o sesiune de psihoterapie povesteam ce mă preocupă, cum că nu mă simt suficient de bună să fac anumite lucruri…și tot povesteam și cu fiecare minut care trecea continuam să găsesc noi argumente ca să nu fac diverse și noi motive pentru care să nu mă simt suficient de pregătită.

La un moment dat de pe fotoliul din fața mea, terapeuta zice: Nu înțeleg ce s-a întâmplat între timp. Ți-a spus cineva că nu poți sau că nu ești pregătită?

M-a bufnit râsul.

Nu, nu mi-a spus nimeni. M-am descurcat singură să mă conving că n-are sens, că nu pot, că n-o să reușesc, că nu mă pricep.

Ce vreau să spun cu povestioarele astea?

Fă un reality check în afara minții tale. Verifică într-un fel sau altul ceea ce crezi cu realitatea din jurul tău. Și dacă vine să susțină și dacă vine să infirme, tot ai de câștigat.

​

Tu pe ce subiect ai stat prea mult în capul tău și te-ai convins că n-are sens să începi sau să încerci?

​

Care-i prețul pe care îl plătești pentru asta?

Ai crede că nu te costă nimic și poate că pe moment așa e, pare că nu costă. Adevărul e că pe termen lung plătim în resentimente față de noi, amărăciune, neîncredere, dezamăgire…și toate atârnă greu. Iar cu cât se adună mai mult timp, cu atât devin mai dificil de dus.

So…maybe, you can do a reality check?

;)

Hugs, I'll drop by next Sunday.

Te sprijin să faci schimbările de care ai nevoie. Îți sunt alături în sesiuni individuale de Change Strategy. Organizez workshop-uri pe diverse teme, le numesc experiențe creative de dezvoltare.

change strategist | learner | creative problem solver | architect

​​​​​​