…mă simt în bătaia vântului, la voia întâmplării.

Suspendată în timp, însă nu neapărat într-un loc bun. Ca un balon de săpun, bătut de vânt în toate părțile.

Eu nu vreau să fiu balon de săpun, nu vreau să mă sparg aiurea în aer. De la nimic.

Eu vreau să fiu elicopter, să am butoane și să controlez unde mă duc, când aterizez. Mai ales, să controlez eu viteza, ca să pot să ajung mai repede.

În Dune când e furtună de nisip, parcă elicopterul își strânge aripile ca să supraviețuiască.

Asta fac eu acum? Mi-am strâns aripile ca să supraviețuiesc?
​

Mi le-am strâns ca să nu deranjez.

Care mi-e locul? Unde am voie să ocup spațiu? Care e pătrățica mea?

Doar că eu nu mai vreau în pătrățică. Am tot stat. În pătrățel, în cerculeț…în toate formele geometrice.

Poate d-aia n-am vrut să-mi definesc nișa, că o văd ca pe o altă cutie. O altă limitare. Deși sunt conștientă că ea e de fapt o poartă de intrare.

Nu mai vreau limitări, asta e de fapt. Nu mai pot cu ele.

M-am săturat să aud cum ar trebui să fac.

Nu.

M-am săturat să cred eu că trebuie să fac cumva anume.

Nu-mi mai dau seama de la ce e greu aici și acum.

Că mă ascund și am așteptarea să iasă lucruri la lumină când eu stau în umbră?

Ce cred că protejez ascunzându-mă?

Hugs, I'll drop by next Sunday.

Ai citit newsletterul Sunday Drops. E locul în care trimit povești scurte și neconvenționale cu insight-uri și resurse culese din călătoria mea și a oamenilor cu care lucrez în sesiuni 1:1. Dacă e prima dată când aterizez în inbox-ul tău, găsești mai jos arhiva cu ce am mai trimis până acum.

Eu sunt Simona, arhitectă devenită change strategist. Te sprijin să depășești blocajele din plan profesional sau personal. Te ajut să folosești perioadele complexe și complicate pentru a construi schimbări profunde, de impact în viața ta.

​​​​