Am învățat să las o distanță de timp între lucrurile care mi se întâmplă și momentul în care decid să scriu despre ele. O distanță emoțională, de timp…sau ambele.

Ce urmează să-ți povestesc în continuare se află la o distanță foarte mică :) Așa că încă sunt puțin sensibilă pe subiect. Poți să-ți imaginezi că sunt ca o sticlă de Pepsi după ce-o scuturi: bule și agitație în interior dar cu eticheta la locul ei.

​

La un eveniment de networking, antreprenoriat ceva (un loc în care se adună grămadă oameni din diverse domenii) m- am trezit într-o conversație cu o persoană necunoscută. Voia să știe cu ce mă ocup, ce fac eu cu viața mea și cum am ajuns să fac asta.

Un interes firesc în contextul respectiv.

Povestesc că background-ul meu profesional este de arhitect, că am făcut asta vreme de vreo 17 ani până să încep să ajut oameni să-și schimbe viața.

În momentul ăla s-a uitat la mine ca și cum ar fi fost pe undeva la etajul zece și eu abia pe la parter. Cu un colț de gură ușor ridicat (microexpresia tipică pentru dispreț/contempt)

- Ah, ai făcut downgrading…

Am simțit că mă răscolesc cu totul pe interior. (Iar?! E a nu știu câta oară când aud. Ăsta cine se mai crede, să-mi spună mie…plus niște înjurături elegante și necesare pe care n-o să le reproduc aici).

Trag aer în piept, expir lung și mă pregătesc să răspund. Să îi cer detalii despre cum vede el downgrading-ul, poate e o nuanță acolo, ce mi-ar fi de folos să înțeleg.

Am apucat doar să deschid gura. Fix în momentul ăla, conversația ne-a fost întreruptă de organizatorii care ne solicitau atenția pentru următoarea etapă din eveniment.

Drept să spun, atenția mea n-a mai fost cu totul la ce explicau ei. Aveam mintea ocupată cu niște fantezii.

“Nimic exagerat”. Doar eu vorbind cu înflăcărare pe subiect, minim jumătate de oră. Explicând că a face ceea ce te împlinește, nu înseamnă downgrading. Că fiecare dintre noi are dreptul și este capabil să decidă ce înseamnă evoluție personală și ce nu. Că nu e treaba celor din jur să ne spună cum să ne trăim viața. Că e cu atât mai puțin treaba lui...eventual întorcându-i vreo două întrebări cu intenția să-i provoc niște disconfort interior.

​

Mnah…Cum zice și Petre Bârlea, într-un episod de podcast, au și fanteziile rolul lor.

​

Așa că astăzi d-aia am aterizat, să spun ce fantezii mă mai încearcă din când în când. Și să las aici în scris un reminder pentru tine și pentru mine: că noi decidem ce înseamnă retrogradare și ce nu.

​

Hugs, I'll drop by next Sunday.

P.S. Serios că-s curioasă. Pe ce subiecte simți că dacă nu stai să respiri puțin, îți dau bulele pe afară?

Eu sunt Simona, arhitectă devenită change strategist. Te sprijin să îți construiești o viață de care să te bucuri. Te ajut să folosești perioadele complexe și complicate pentru a construi schimbări profunde, de impact pentru tine.

Ai citit newsletterul Sunday Drops. E locul în care trimit povești scurte și neconvenționale cu insight-uri și resurse culese din călătoria mea și a oamenilor cu care lucrez în sesiuni 1:1. Dacă e prima dată când aterizez în inbox-ul tău, găsești mai jos butonul de abonare.

​​​​