“Etapa asta va fi despre a reprezenta cumva frica, despre a-i da o formă. Să vezi ce anume te sperie, ce stă de fapt în calea obiectivului”. După ce spun replica asta la workshopuri, știu că urmează câteva minute dificile pentru fiecare participant. Se face liniște și se simte în aer concentrarea și disconfortul care vine la pachet atunci când îndrăznim să ne uităm cu intenție chestii mai puțin plăcute. Un mini vortex o înconjoară pe fiecare, nu vede și nu aude ce se întâmplă în jur. E concentrată pe ce simte, scrie și își pictează temerile. E doar ea cu planșa și culorile și emoțiile. În contextul ăsta, în care bâzâia tensiune pe lângă fiecare, una dintre ele părea suspect de relaxată, degajată și din când în când cu zâmbetul pe buze. Am înteles de ce, abia când a povestit: “Eu n-am vrut să mă gândesc la temerile care mă blochează, că mi se pare greu. M-am gândit la altceva, ceva mai plăcut.” Etapa următoare, cea în care fiecare își descoperă curajul personal și cum arată pașii pe care îi poate face să ajungă mai aproape de schimbarea pe care și-o dorește. Aici se schimbă complet vibe-ul, se pictează cu mai multă ușurință, mai hotărât și cu entuziasm. Zâmbetele apar mai des pe fața fiecăreia și parcă se vede și ceva sclipici în priviri. În toate, mai puțin în ochii celei care a fugit de frică, în prima parte. “Mi-am dat seama că n-am cum să ajung la curaj dacă nu îmi accept frica. Am nevoie să recunosc că e a mea, că face parte din mine, altfel nu pot să găsesc curaj să merg mai departe.” Don't you ever tame your demons, always keep them on a leash🎶. Uh! Frica mea de a greși. Tu mi te făceai lanț în jurul picioarelor și nu mă lăsai să merg mai departe. Credeai că mă ajuți dacă mă tii pe loc. Pfiu! Ce nuanță frumoasă ai azi. Ce-i ăla?! Te-ai dat cu glitter? Hai stai lângă mine cât greșesc chestia asta și o scoatem împreună la capăt. Oh.. dar ce zgripțuroaică ești, teama de a fi judecată. Clar n-ai fost la vreun curs de personal branding, că nu știi să pui în evidență ce te avantajează. Hai, stai lângă mine, că urmează să spun ce gândesc, în fața oamenilor. Mm-mm-m! Dar ce haină urâtă și găurită are teama asta că nu-s suficient de bună. Și cât loc ocupă…Dă-te te rog mai încolo, să am și eu loc pe scaun că am un newsletter de scris. Să spunem că te-ai blocat undeva în drumul tău prin viață, că ești într-un punct în care vrei să faci o schimbare. Un punct în care îți dorești să faci pași spre viața aia mișto, faină și colorată care știi că te așteaptă…Îți dorești, dar n-ai curaj. Ai rămas undeva în fața unui zid, așteptând să devină mai mic. Bați pasul pe loc și îți tot spui că va veni momentul, cândva vei îndrăzni să treci pe partea cealaltă. Cândva vei depăși fricile care se tot adună, sau cândva…o să devină zidul mai mic. Doar că…bați pasul pe loc, a trecut ceva timp, viața aia colorată pare tot mai departe iar zidul din mintea ta, tot mai mare. Și dacă? Dacă ar exista ceva care să te ajute să îți descoperi curajul? Dacă ar exista un spațiu atât de sigur, în care să simți atât de mult sprijin, încât curajul aproape că răsare de la sine? 🙂 Există, se numește Art your way. E worshopul ăla în care îți descoperi curajul de a face schimbări. Hugs, I'll drop by next Sunday. P.S. Dacă adaugi codul drops înainte de finalizarea comenzii pe site, ai 10% discount. P.P.S. Ai curiozități sau nelămuriri? Sunt la un reply distanță și răspund cu plăcere. Eu sunt Simona, arhitectă devenită change strategist. Te sprijin să îți construiești o viață de care să te bucuri. Te ajut să folosești perioadele complexe și complicate pentru a construi schimbări profunde, de impact pentru tine. Ai citit newsletterul Sunday Drops. E locul în care trimit povești scurte și neconvenționale cu insight-uri și resurse culese din călătoria mea și a oamenilor cu care lucrez în sesiuni 1:1. Dacă e prima dată când aterizez în inbox-ul tău, găsești mai jos butonul de abonare.
|
Duminica trimit Sunday Drops (aka newsletter). Mint drops, fruity stuff. Drop after drop, to help you build change. Insight-uri culese din călătoria mea și a oamenilor cu care lucrez. Unele vor fi “greu de înghițit”, altele îți vor da refresh. Toate te vor ajuta să privești lucrurile din altă perspectivă, să-ți lărgești orizontul.
Hello, hello. M-am dat cu cerneală invizibilă și am lipsit o vreme din inbox-ul tău. A fost cu intenție pe de-o parte și cu confuzie pe de altă parte :) Ca să îmi mai clarific din confuzie, am avut nevoie de timp și spațiu mental. Povestesc puțin despre context, după care o să ajung și la partea cu încăpățânarea 🙂 Am început Facultatea de Psihologie, adică sunt din nou studentă. Foarte drăguț din partea mea, ca să zic așa (gest în care dau la o parte o scamă imaginară de pe umărul stâng). Mai...
Hello-hello, Să presupunem că azi am aterizat în mijlocul unui joc de remi (rummy). De data asta doar cu doi jucători, că mi-e lene să fac scenarită pe mai mult de atât. Unul dintre ei își asumă riscuri, testează. Face combinații mai des, etalează, se lipește…adună puncte. Click-clack. Punct cu punct, mintea caută oportunități, privirea analizează ce are și cum poate să crească. Unul ține mai mult de piese, renunță mai greu la schemele pe care le-a făcut, speră că o să îi vină cele mai bune...
Hello-hello. Azi te invit la Radio Șanț (ăla cu bârfele de duminica). Ia-ți o cafea, o bomboană că urmează să-ți spun ce-am mai făcut și prin ce filme mi-a fost mintea (în timpul liber). În 2011 după ce am terminat Facultatea de Arhitectură, am zis că eu în veci nu mai calc în vreo instituție de învățământ. După șase ani la Mincu dintre care patru făcuți în timp ce aveam și job, mă lua cu greață (la propriu) doar când mă gândeam la o sală de curs. Senzația asta de repulsie m-a ajutat să...