Hello-hello, Să presupunem că azi am aterizat în mijlocul unui joc de remi (rummy). De data asta doar cu doi jucători, că mi-e lene să fac scenarită pe mai mult de atât. Unul dintre ei își asumă riscuri, testează. Face combinații mai des, etalează, se lipește…adună puncte. Click-clack. Punct cu punct, mintea caută oportunități, privirea analizează ce are și cum poate să crească. Unul ține mai mult de piese, renunță mai greu la schemele pe care le-a făcut, speră că o să îi vină cele mai bune piese, amână mult deciziile, așteaptă momentul ideal. Are două combinații făcute și îi e teamă să adapteze și să le modificice atunci când îi vin alte cărți. La sfârșitul jocului, care dintre ei crezi că are șanse mai mari să adune mai multe puncte? Unul dintre jucători vrea să câștige, celălalt vrea să nu piardă. Cu fiecare posibilitate, înclină ori spre a-și asuma un risc, ori spre a evita pericolul. Poate părea că e același lucru, însă nu-i. Hotărârile pe care le luăm ca să nu pierdem, sunt diferite de cele pe care le luăm ca să câștigăm. De cele mai multe ori alegerile pe care le facem ca să evităm să ajungem de pe zero pe minus ne blochează de fapt din a ajunge de pe zero, pe plus. 🙂 Boom-splash! Introducing the summer special: loss aversion. 🍹 *Te face eviți ceva mai bun, de teama c-o să pierzi ce ai acum. Aversiunea față de pierdere e un bias cognitiv. E un cocktail sofisticat în care s-au amestecat...frica, erorile de predicție și comportamente de a evita pericolul. Ne dă cu freeze, ne amestecă circuitele mentale și ne împiedică să luăm cele mai bune decizii pentru noi. E relevant să ne dăm seama ce e în spatele deciziilor, să ne prindem dacă se potrivesc cu etapa în care suntem și cu ceea ce ne dorim pe termen lung. Când vrem să evoluăm și să creștem, e important să luăm decizii care ne pot aduce cele mai mari câștiguri personale, profesionale… Îți las mai jos câteva întrebări, să mai miște puțin rotițele în direcția potrivită pentru tine: 🍹 În ce etapă sunt acum? (vreau stabilitate, vreau să mă dezvolt…) 🍹De ce iau decizia asta, ce este în spatele ei? (teama că pierd oportunitatea, teama că n-o să mai apară alta, dorința de a mă dezvolta…) 🍹E decizia aliniată cu etapa în care ești? E mai ușor de zis decât de făcut, știu. Când se ridică valul de frică, poate fi dificil să ne adunăm curajul, să vedem și să trecem dincolo de el. La tine cum e? Iei decizii ca să nu pierzi sau le iei ca să câștigi? P.S. Îți las un reminder despre cum te pot ajuta, când și dacă vine momentul: 🔵 sesiuni On point de Change Strategy
🟦programul individual Build your life Este un program prin care îți schimbi viața, la propriu. E locul în care ne așezăm “la planșetă” și începem să creionăm, să facem planuri concepute special pentru tine, adaptate nevoilor și valorilor tale. Lucrăm împreună în sesiuni individuale, cu scopul de a-ți construi cu intenție o viață de care să te bucuri. Eu sunt Simona, arhitectă devenită change strategist. Te sprijin să îți construiești o viață de care să te bucuri. Te ajut să folosești perioadele complexe și complicate pentru a construi schimbări profunde, de impact pentru tine. Ai citit newsletterul Sunday Drops. E locul în care trimit povești scurte și neconvenționale cu insight-uri și resurse culese din călătoria mea și a oamenilor cu care lucrez în sesiuni 1:1. Dacă e prima dată când aterizez în inbox-ul tău, găsești mai jos butonul de abonare.
|
Duminica trimit Sunday Drops (aka newsletter). Mint drops, fruity stuff. Drop after drop, to help you build change. Insight-uri culese din călătoria mea și a oamenilor cu care lucrez. Unele vor fi “greu de înghițit”, altele îți vor da refresh. Toate te vor ajuta să privești lucrurile din altă perspectivă, să-ți lărgești orizontul.
Hello, hello. M-am dat cu cerneală invizibilă și am lipsit o vreme din inbox-ul tău. A fost cu intenție pe de-o parte și cu confuzie pe de altă parte :) Ca să îmi mai clarific din confuzie, am avut nevoie de timp și spațiu mental. Povestesc puțin despre context, după care o să ajung și la partea cu încăpățânarea 🙂 Am început Facultatea de Psihologie, adică sunt din nou studentă. Foarte drăguț din partea mea, ca să zic așa (gest în care dau la o parte o scamă imaginară de pe umărul stâng). Mai...
“Etapa asta va fi despre a reprezenta cumva frica, despre a-i da o formă. Să vezi ce anume te sperie, ce stă de fapt în calea obiectivului”. După ce spun replica asta la workshopuri, știu că urmează câteva minute dificile pentru fiecare participant. Se face liniște și se simte în aer concentrarea și disconfortul care vine la pachet atunci când îndrăznim să ne uităm cu intenție chestii mai puțin plăcute. Un mini vortex o înconjoară pe fiecare, nu vede și nu aude ce se întâmplă în jur. E...
Hello-hello. Azi te invit la Radio Șanț (ăla cu bârfele de duminica). Ia-ți o cafea, o bomboană că urmează să-ți spun ce-am mai făcut și prin ce filme mi-a fost mintea (în timpul liber). În 2011 după ce am terminat Facultatea de Arhitectură, am zis că eu în veci nu mai calc în vreo instituție de învățământ. După șase ani la Mincu dintre care patru făcuți în timp ce aveam și job, mă lua cu greață (la propriu) doar când mă gândeam la o sală de curs. Senzația asta de repulsie m-a ajutat să...