Mai scot la înaintare o pereche din cele 6 nevoi psihologice…drum rolls:

​

Importanță și iubire, conectare.

​

Nevoia de a ne simți importați, de a conta, de a ne simți speciali, unici.

Asta e cea care-mi dă cele mai multe bătăi de cap și pe plan personal și în lucrul cu oamenii. Mie mi-a luat ceva timp să mi-o accept și să nu mă judec pentru ea și încă mai am de lucru la capitolul ăsta. Pare că are o conotație negativă pe undeva, ca și cum “n-ar trebui” s-o am, ca și cum ar trebui să mă mulțumesc să stau în umbră.

Am observat și în sesiuni, când am ajuns să ne lovim de subiectul ăsta, că încep să se ramifice lucrurile, să se amestece cu sentimente de vinovăție și negare.
​

Las aici în scris: toți avem nevoie să ne simțim doriți, importanți, șă simțim că contăm. Ca și în cazul celorlalte nevoi, dimensiunea ei e specifică, diferită pentru fiecare dintre noi. La fel și modurile în care alegem s-o satisfacem.

​

Unii dintre noi se pot simți importanți dacă reușesc să își susțină financiar familia, unii atunci când fac activități cu sens pentru ei, pe care le consideră importante, unii simt nevoia să facă niște contribuții majore, să dobândească averi, alții vor să schimbe lumea (ha ha, dublu sens).

Ne putem simți importanți pentru ceea ce realizăm, pentru ceea ce construim, pentru că avem succes la ceva anume.

Și mai sunt unii care își bifează nevoia de importanță în moduri mai puțin constructive: prin eșec, prin a avea o stimă de sine scăzută…
​

Reversul este că ne putem simți importanți și atunci când distrugem ceva sau pe cineva…Și uite așa se explică abundența de comentarii aiurea pe internet și nu numai. Cred că în puține locuri am văzut la un loc mai mult hate decât pe grupul arhitecților români, periodic începe câte o dramă pe acolo și se aruncă cu vorbe de duh.
​

Când suntem absorbiți de propria persoană, de preocupările personale (adică, atunci când suntem prea ocupați să ne căutăm de scame în buric) e greu să ne conectăm la cei din jur.

Iar când ne comparăm, tot nevoia de importanță o bifăm. Comparația se concetrează pe diferențe, nu pe lucruri în comun. Pentru conectare este necesar să ne lăsăm puțin pe noi deoparte și să ne mutăm atenția la cei din jur.

​

Las mai jos cu bullets câteva exemple, să-ți fie mai ușor să identifici o parte din comportamente.

Moduri pozitive prin care ne satisfacem nevoia de importanță:

• Contribuții majore (descoperiri, invenții)
• Grijă față sine și față de familie
• Activități cu impact (profesional, voluntariat)
• Succes - a fi cea/cel mai bun la ceva, un domeniu, o activitate
• Realizări personale și profesionale
• Soluții eficiente la probleme mari
• Construirea de chestii remarcabile
• Spiritualitate

​

Moduri distructive prin care ne bifăm nevoia de importanță:

• Eșec, sunt persoane care se simt importante atunci când trec printr-o perioadă grea, pentru că primesc atenție de la cei din jur.
• A distruge pe cineva sau ceva - bârfe, insulte…etc
• Aroganța - când cineva se umflă-n pene și face eforturi să creadă ca e mai bun decât e de fapt, ca să se simtă important.
  ​

Fiecare dintre noi are propriile moduri prin care satisface nevoile. O să mai las căteva exemple prin care se bifează nevoia de importanță, nu mi-e clar unde să le încadrez însă cred că-s relevante.
​

Unii dintre noi ne simțim importanți atunci când ne îmbrăcăm, ne aranjăm, ne cumpărăm lucruri scumpe. Cănd stârnim admirația celor din jur, primim complimente sau ieșim în evidență cu un logo maaare cât o zi de post (în caz că te întrebai de ce își pun unele branduri numele așa mare)

​

Eu încă suspin puțin după perioada în care am avut părul vopsit roșu/magenta. Deși atunci nu realizam că iese în evidență, acum îmi e clar că asta era. Unul dintre lucrurile pe care le-am regretat mult atunci când m-am îngrășat a fost că nu mă mai puteam îmbracă frumos, că nu mai găseam haine pe mărimea mea, sau nu îmi veneau bine și nu mai puteam să fiu fancy și cool cum mi-aș fi dorit.

​
​

Tot la capitotul importanță poate fi și faptul că întârziem, că pare că programul și timpul nostru sunt mai cu moț și îi lăsăm pe ceilalți să ne aștepte.
​

În relații.

Nevoia de importanță e satisfăcută de obicei în relațiile de cuplu, pentru că ne simțim importanți pentru cealaltă persoană. Dificultățile apar când unul dintre parteneri este focusat doar pe propria persoană, asta face conectarea dificilă și îl lasă pe celălalt simțind că nu contează.

Cuvinte cheie:

Cel mai probabil este vorba despre nevoia de importanță, atunci când surprinzi cuvinte precum: mândrie, impact, standarde, realizări, performanță, perfecțiune, evaluare, disciplină, competiție, respingere.

Acu…am ajuns la nevoia de a primi iubire, de a ne simți conectați cu cei din jur.

​

Fiecare dintre noi are nevoie și speră la iubire, în aproape orice formă. Romantică, relații de prietenie, apartenența la un grup/comunitate, familie, rude.

Toți avem nevoie de atingeri (îmbrațișări, pat on the back, strângeri de mână, mângăierii…) e în structura noastră biologic. Iar atunci când ne lipsesc, se întâmplă “skin hunger” sau “touch deprivation” care ne afectează starea de bine, ne simțim singuri izolați…

​

Se poate întâmpla ca nevoia de sex de fapt să fie o nevoie de conectare. Sau mai bine spus: sexul bifează indirect și partea de conectare. Doar că în funcție de context, poate să o bifeze la nivel superficial, poate să rezolve partea cu skin deprivation însă să n-o rezolvă pe cea cu conectarea emoțională.

Cred că din solidaritate pentru cine e single momentan, o să las câteva moduri prin care poți să atenuezi “foamea de atingeri”, fără alte bătăi de cap: masaj de relaxare, jocul cu animale de companie, mers la coafor/hairstylist, mers la salon pentru manichiură, pedichiură, lecții de dans de perechi. Practic orice activitate care presupune contact și atingere blândă :))
​

*Aparent, unul dintre motivele pentru care apar probleme în relația de cuplu atunci când se naște un copil este că nevoia de conectare și atingeri a mamei e satisfăcută pentru că stă mult în contact cu cel mic și nu simte neapărat nevoia de mai mult.
​

Moduri pozitive prin care ne satisfacem nevoia de conectare:

• Iubire din partea familiei, a prietenilor
• Conexiune cu o comunitate sau cu colegii de la locul de muncă
• Voluntariat
• Sprijin emoțional
• Intimitatea în relație
• Tandrețe, afecțiune, răbdare
• Contact vizual

​

Moduri distructive prin care ne satisfacem nevoia de conectare:

• Control, santaj, dominare
• ne punem în situații de neajutorare, ca să primim atenție, compasiune, sprijin financiar.
• Mâncatul emoțional poate fi o formă de conectare cu propria persoană, o modalitate de self soothing.
• Sexualiate compulsivă - atenție superficială, validare.
• Comportamente de rebeliune pentru a atrage atenția celor din jur.

Cuvinte cheie:

Cel mai probabil este vorba despre nevoia de conectare, atunci când surprinzi cuvinte precum: împreună, tandrețe, pasiune, dorință, căldură.

Astea fiind spuse, să știi că pe 25 februarie organizez Doza de conectare.

E o întâlnire de socializare offline. Discuțiile sunt relaxate, pe diverse teme din zona de schimbare și dezvoltare personală. E un fel de “club al schimbăcioșilor”. Se întâmplă în București și nu e cu taxă de participare. Fiecare își plătește consumația.

Sunt 9 locuri disponibile iar întâlnirea o să aibă loc doar dacă ne strângem minim 4.

Las aici link-ul de înscriere pentru Doza de conectare din 25 februarie.

Te rog să-mi spui dacă apare ceva în programul tău și nu mai poți ajunge, sau să dai cancel de pe pagina evenimentului să se poată înscrie altcineva.

​

Hugs, I'll drop by next Sunday.

P.S. Ultimele Sunday Drops trimise au fost mai lungi, cu un accent mai mare pe know-how decât pe spus povești. Mi-ar ajuta să știu ce variantă preferi și ce anume din drops-ul de azi a fost de folos pentru tine.

Hint: poți să faci treaba aia în care dai reply la mail și-mi spui ;)

​​​​