Avea multe lucruri de dus în paralel care îi cereau timp, atenție și voia să le facă pe toate bine. Umpluse fiecare minut de timp liber, abia strecura sesiunile cu mine printre task-uri și liste to-do.

-Nu îmi dau seama ce mă nemulțumește, sincer. Parcă n-are sens ce fac și orice-aș face nu contează, parcă nu ies pe plus la sfârșit.

-Când simți că contezi?

-Știi atunci cand fac…(activități pe care le face la job), când găsesc soluții pentru echipa mea, când ajut pe cineva, când îmi cere cineva părerea pe un subiect, când primesc apreciere pentru ce am făcut la job, când mă laudă colegii de la proiectul X, când iau note mari la exemenele de la master, când fac sport, când câștig pe la competiții…
​

Ascult, am sentimentul că lipsește ceva, așa că aștept. “Z” e într-o relație de mulți ani și în ce a spus, nu e absolut nimic în legătură cu asta.

Liniște… un moment lung. După care înghite în sec și lasă privirea în jos.

-Cam atât…zice cu jumătate de gură.

-Îți mai vine și altceva în minte? (insist)

-Știi, mi-am dat seama că m-am tot ascuns. Că am început toate cursurile și proiectele astea ca să nu mai am timp, să nu văd ce lipsește, să nu mă uit, să nu văd. Cred că am vrut să justific că cumva, doar că adevărul e că lucrurile nu sunt chiar ok în relație. Nu așa cum sunt acum…și suntem căsătoriți, știi? Cred că am vrut să mă simt important în alte feluri, ca să umplu un gol. N-am văzut asta până acum…

E un antrenament în sine să observăm ce lipsește. Invizibilul e mai greu de sesizat decât ceea ce e concret, ce are o prezență clară.

Câteodată e mai greu să acceptăm ceea ce nu e, decât ceea ce este.
​

Antrenamentul ăsta de a vedea golul, de a sesiza lipsa…e cu dublu tăiș. Îmi e de folos în sesiuni, însă în viața mea de zi cu zi mă mai încurcă. Că e obositor să fiu cu atenția doar pe ceea ce-mi lipsește și să uit ce am.

Așa că-mi las mesajul ăsta și aici, că e nevoie de ambele. E nevoie să observăm ce lipsește ȘI să ne bucurăm de ceea ce avem deja.

La tine cum e? Peste ce dai cu cerneală invizibilă? Ce îi motivează absența? Care e povestea, documentul, credința cu care explici sau motivezi că ceva lipsește?

ȘI

Cum te bucuri de ceea ce ai deja?

Hugs, I'll drop by next Sunday.

P.S. Da, știu că am lipsit de aici. Știu de ce am făcut-o și cu ce am umplut figiderul golul între timp :)

P.P.S. Nu mi-a plăcut să scriu ultimele mailuri așa că m-am întors la spus povești.

Ai citit newsletterul Sunday Drops. E locul în care trimit povești scurte și neconvenționale cu insight-uri și resurse culese din călătoria mea și a oamenilor cu care lucrez în sesiuni 1:1. Dacă e prima dată când aterizez în inbox-ul tău, găsești mai jos arhiva cu ce am mai trimis până acum.

Eu sunt Simona, arhitectă devenită change strategist. Te sprijin să depășești blocajele din plan profesional sau personal. Te ajut să folosești perioadele complexe și complicate pentru a construi schimbări profunde, de impact în viața ta.

​​​​