Eram la Unfinished (un fel de festival care aduce la un loc oameni din diverse domenii, cu discuții, workshopuri și momente artistice). Unul dintre momente era prezentat ca un fel de joc. Unul dintre speakeri spunea ceva în introducere și după aia întreba cine s-a mai regăsit în situații similare.

Has anyone felt like they missed the train at some point in life?

Eu, senină, am crezut că e sondaj și că scopul e să vedem câți suntem cei care am simțit asta, așa că am ridicat mână. Am fost surprinsă să văd că n-a mai ridicat nimeni…Pe bune?! Nimeni n-a mai simțit că a pierdut trenul în viață?

Nu era sondaj, dacă ridicai mâna erai invitat să povestești…

După sprijinul și încurajările primite din stânga și dreapta mea, mă trezesc în fața mea cu un tip din organizare, care-mi ținea microfonul, să vorbesc.

Nu-mi amintesc exact ce am zis și cu ce cuvinte. Știu doar că până atunci trecusem prin două momente mari în viața mea în care am simțit că am pierdut trenul...

Unul a fost când am decis să schimb direcția profesională și m-am trezit (șocant, știu) că ceea ce face mai greu de dus schimbarea asta, e comparația cu cei din jur. Că fiecare părea că a parcurs o distanță, a trecut prin niște etape și e la un nivel de dezvoltare, că e la un nivel de competență profesională aliniat cu vârsta.

Ori eu am simțit că am rămas pe peron, uitându-mă la viteza pe care o au ei și la cât de mare era distanța dintre mine și ei.

Alt moment în care am mai simțit că “am pierdut trenul în viață” a fost când am ieșit dintr-o relație luuuungă (și toooxică whispers my psychotherapist). Iar în jur lumea părea că e în alt ritm, unii căsătoriți, unii cu copii, unii în relații. Iar eu simțeam că am rămas în urmă, debusolată și confuză.
​

La momentul ăsta, tipul care îmi ținea microfonul să pot vorbi se uită fix în ochii mei. Cu cea mai caldă și calmă voce zice: you didn’t miss that train, that train missed you.

Boom! Just like that, mi-a dat cu mind flip.

N-am priceput atunci ce a vrut să spună și de ce. Nici nu m-a interesat prea tare. Mi-a plăcut doar că mi-a întors povestea, că nu mai eram eu cea căreia îi lipsea ceva, nu mai eram eu cea care a pierdut ceva. Iar ăsta în sine e un gând mai ușor de dus și mai constructiv.

La tine cum e? What train missed you? :)

Hugs, I'll drop by next Sunday.

P.S. Pe 25 martie organizez Doza de conectare. E o întâlnire de socializare offline. Discuțiile sunt relaxate, pe diverse teme din zona de schimbare și dezvoltare personală. E un fel de “club al schimbăcioșilor”.

Se întâmplă în București, nu există taxă de participare. Fiecare își plătește consumația. Sunt 9 locuri disponibile iar întâlnirea o să aibă loc doar dacă ne strângem minim 4.

Te rog să-mi spui dacă apare ceva în programul tău și nu mai poți ajunge, sau să dai cancel de pe pagina evenimentului, să se poată înscrie altcineva.
Las aici link-ul de înscriere pentru Doza de conectare.

Ai citit newsletterul Sunday Drops. E locul în care trimit povești scurte și neconvenționale cu insight-uri și resurse culese din călătoria mea și a oamenilor cu care lucrez în sesiuni 1:1. Dacă e prima dată când aterizez în inbox-ul tău, găsești mai jos arhiva cu ce am mai trimis până acum.

Eu sunt Simona, arhitectă devenită change strategist. Te sprijin să depășești blocajele din plan profesional sau personal. Te ajut să folosești perioadele complexe și complicate pentru a construi schimbări profunde, de impact în viața ta.

​​​​