Nu știu dacă-ți mai amintești problemele alea la matematică, cele care începeau cu: să se demonstreze că…

Pentru a ajunge la rezolvare, era nevoie să facem o buclă prin ecuații, să găsim argumente pentru care formula de la început era validă. După ce făceam un ocol și adunam justificări sub formă de numere și formule, la sfârșit scriam QED. Să de vadă acolo, în caz că nu era deja clar, că am reușit să demonstrăm ce era de demonstrat.

Acum te rog să-ți imaginezi că fiecare dintre noi are în propria minte, o agendă secretă, un set de formule și ecuații deschise care cer să fie demonstrate.

Ca și cum fiecare acțiune pe care o facem, fiecare gând pe care îl avem vine să sprijine o teorie o teoremă pe care o avem undeva într-un fund de sertar, într-un colț de minte. Acum nu este o discuție despre originea teoremelor sau despre cât de valide sunt ele de fapt. Asta va fi o discuție pentru alt Drops.

Ideea pe care o scot la înaintare azi este că în spatele comportamentelor noastre de orice fel, se află niște intenții. Iar intențiile astea au în spatele lor o credință, o formulă pe care noi o demonstrăm conștient sau nu.

“Demonstrația” se întâmplă și pentru comportamente cu impact pozitiv și pentru comportamente cu impact negativ pentru noi. Observă că nu comportamentele în sine sunt bune sau rele ci consecințele lor pentru noi, pot fi.

E ca un joc cu cel puțin trei măști și o eschivă. E ceva invizibil ce se cere concretizat.

Iar ca să vedem care este formula aia de neclintit care declanșează reacțiile și comportamentele în lant, o să-ți las un exercițiu. Nu e chiar ca la matematică, însă e tot un fel de ecuație cu necunoscute.

​
​

Fac X ca să demonstrez că Y când de fapt cred că Z .

​
​

O las mai jos câteva exemple de situații pe care le-am întâlnit în sesiunile 1 la 1. Am eu o "senzație" că cel puțin una din ele o să aterizeze aproape de casă.

• Pun la îndoială complimentele pe care le primesc ca să demonstrez că oamenii nu au dreptate când spun lucruri bune despre mine, pentru că de fapt eu cred că nu le merit.

• Refuz să cer ajutor ca să demonstrez că mă descurc pe cont propriu, când de fapt cred că I’m not good enough.

• Cer părerea celor din jur ca să-mi demonstrez că nu am claritate, când de fapt îmi e teamă să îmi asum o decizie.

• Îmi sacrific timpul pentru ceilalți ca să demonstrez că sunt un om bun, când de fapt cred că nu merit să îl aloc pentru mine.

• Găsesc 99 de motive ca să demonstrez că ce-mi doresc eu nu se poate întâmpla, când de fapt îmi e teamă că o să eșuez dacă încerc.

​
​

“Stop walking through the world looking for confirmation that you don't belong. You will always find it because you've made that your mission. Stop scouring people's faces for evidence that you're not enough. You will always find it because you've made that your goal.” Brene Brown.

Hugs, I'll drop by next Sunday.

P.S. Ecuația ta cum arată? Dă-mi un reply cu ea :)

Eu sunt Simona, arhitectă devenită change strategist. Te sprijin să îți construiești o viață de care să te bucuri. Te ajut să folosești perioadele complexe și complicate pentru a construi schimbări profunde, de impact pentru tine.

Ai citit newsletterul Sunday Drops. E locul în care trimit povești scurte și neconvenționale cu insight-uri și resurse culese din călătoria mea și a oamenilor cu care lucrez în sesiuni 1:1. Dacă e prima dată când aterizez în inbox-ul tău, găsești mai jos butonul de abonare.

​​​​