Prin 2006, eram în anul doi de facultate și trebuia să mă văd cu o prietenă din copilărie, recent ajunsă la București.

Stabilisem că ne vedem la Universitate și aveam de mers într-un loc în care mai fusesem o dată, adică teoretic sțiam să ajungem.

Era ceva de mers pe jos de la Universitate până acolo. În perioada aia nu exista Google Maps și nici nu aveam internet pe telefon. Așa că, fie ne bazam pe propria memorie, fie întrebam pe cineva,, fie ne uitam pe hartă. De obicei aveam cu mine una d-aia cu tot orașul, pliată acordeon.
​

Am început să mergem. Mergem și povestim…facem dreapta, facem stânga și tot povestim. Ce enervante sunt străzile astea din București, că nu sunt paralele sau perpendiculare ca alea de la noi de la Amara.

​

Ajungem la un moment dat într-o intersecție, prietena mea se oprește debusolată și puțin speriată. Se uită la mine și zice cu convingere:

-Ne-am rătăcit.

​

Mă opresc și eu. Mă uit în stânga, mă uit în dreapta cât să mă conving că suntem pe drumul bun.

-Suntem bine, mai avem de făcut dreapta acolo după clădirea aia, o luăm pe străduță și ajungem.

-Nu, nu. Sigur ne-am rătăcit. Panoul ăsta nu era aici data trecută, sigur era altceva. Nu suntem unde trebuie, ne-am rătăcit.

​

Într-adevăr în intersecție era ditai panoul cu o reclamă la Milka.

M-am uitat confuză la ea, după aia la panou. Mi-am dat seama că era de atât de puțin timp în București, încât nu și-a dat seama, sau n-a luat în calcul că reclamele și panourile sunt chestiile care se schimbă cel mai des. A le lua pe ele drept repere de orientare, e cea mai sigură cale să nu ajungi unde vrei să ajungi.

​

Cam așa se întâmplă și în rest. Atunci când ne ghidăm doar după lucruri din exteriorul nostru, lucruri care se schimbă des. Ajungem la un moment dat să ne rătăcim în orașul ăsta mare care se numește viață.

Cu cât ne bazăm mai mult pe propriul Sistemul Integrat de Navigație, cu atât ne e mai ușor să ajungem unde avem nevoie să ajungem și să simțim că drumul pe care suntem, e cel potrivit pentru noi.
​

​

Bine-bine. Și cum ne construim sistemul integrat de navigație prin viață?

Ironic sau amuzant este că fiecare dintre noi are unul deja, doar că nu suntem conștienți de el. Nu suntem conștienți de valorile și nevoile pe care le avem. Sau deși suntem conștienți de ele, alegem din diverse motive să le ignorăm și să luăm drept repere alte lucruri (părerea celorlalți, ce zice lumea că trebuie să facem).

​
Practic ne ghidăm după “reclame” și ajungem să ne rătăcim. Ne luăm după ele că-s mai vizibile, mai la tot pasul, că ne sar în ochi, în urechi și par convingătoare. Pe de cealaltă parte, pentru sistemul integrat de navigație prin viață, e nevoie de mai multă atenție, de puțin mai mult efort până ne prindem ce vrea și cum putem să-l deslușim.

​

Un pas prin care poți să descoperi care sunt reperele tale, e să răspunzi la întrebarea:

​

Ce contează pentru mine în viață?

​

Hugs, I'll drop by next Sunday.

P.S. Dacă te-ai rătăcit, să știi că pe mine mă găsești aici. Wink-wink ;)

Ai citit newsletterul Sunday Drops. E locul în care trimit povești scurte și neconvenționale cu insight-uri și resurse culese din călătoria mea și a oamenilor cu care lucrez în sesiuni 1:1. Dacă e prima dată când aterizez în inbox-ul tău, găsești mai jos arhiva cu ce am mai trimis până acum.

Eu sunt Simona, arhitectă devenită change strategist. Te sprijin să depășești blocajele din plan profesional sau personal. Te ajut să folosești perioadele complexe și complicate pentru a construi schimbări profunde, de impact în viața ta.

​​​​