Sunt un fel de Google, am un motoraș de căutare pe care-l folosesc ca să-mi iau atenția de la ce mă doare.

Caut, iar asta îmi ocupă timpul și energia pe care le-aș putea depune în a accepta de fapt că ce vreau eu, nu se găsește acolo.

​

Și de ce tot caut? Pentru că oricât de obositor și dezamăgitor ar fi, să caut e mai ușor decât să accept. E mai ușor să-mi spun că eu am vrut. Am căutat, dar n-am găsit. Pe moment e mai usor să evit, e mai puțin dureros.

Așa că mă păcălesc.

Îmi țin mintea ocupată, agenda încărcată cu o grămadă de lucruri care îmi ocupă timpul. Caut să-mi umplu fiecare oră cu ceva de făcut, ca nu cumva să mă opresc să iau o pauză. Risc să-mi dau seama că de fapt încerc să rezolv ceva, însă nu ceea care mă încurcă cel mai mult.

​

Am dat la un moment dat într-o carte, de o povestioară despre cineva care și-a pierdut cheile de la casă. Le-a pierdut pe o parte a străzii unde era întuneric și s-a apucat să le caute cu disperare pe partea cealaltă, pentru că acolo era lumină.

​

Îmi mai amintesc din când în când de asta, atunci când îmi mai dau seama că iar încep să caut la lumină, lucruri care au nevoie de întuneric, să fie văzute.

Credem că atâta vreme cât negăm sau nu vrem să ne uităm în direcția aia, e ok.

Treaba e că, atunci când ne păcălim, schimbarea devine imposibilă.

Imaginează-ți că există un loc în camera ta, un loc în care se adună fiecare păcăleală pe care ți-o spui. Se rostogolește din mintea ta și se transformă într-o bilă. Iar bila asta, e mai mică sau mai mare în funcție de cât de mare e păcăleala.

Se așează una peste cealaltă cu fiecare minciunică, până când nu mai lasă lumina să intre pe geam, până când nu-ți mai lasă spațiu să respiri. Se adună una câte una, se transformă în jurul tău într-o grămadă moale și pufoasă care nu te mai lasă să te miști.
​

“When you're hiding in the comfort zone, your life becomes like a black hole, collapsing into itself.”

​

Tu ce anume cauți să nu vezi? Ce adevăruri personale îți negi?

​

Poate cauți să te conectezi cu prietenii și colegii, când e clar că ei sunt ‘conectați” doar la social media.

Poate îți dorești să fii într-o relație faină, dar ai obosit să tot cauți. Așa că te păcălești spunându-ți că ar funcționa asta. Sau poate te păcălești și-ți spui că nu e momentul potrivit acum.

Poate-ți spui că nu te deranjează că ai început să renunți la obiceiuri și activități care-ți făceau bine.

Poate cauți încrederea că poți pune ideea aia de proiect în practică, dar o cauți făcând alte lucruri mici, care n-au legătură.

Poate sensul e ce-ți lipsește și îl cauți făcând multe multe chestii care nu înseamnă mai nimic pentru tine, dar care îți țin fiecare minut ocupat.

Poate vrei să alergi un maraton și te antrenezi în fiecare zi, înotând.

Poate cauți curajul să faci schimbarea aia pe care o tot amâni.

​

Ce poți face totuși, dacă ți-ai dat seama că te ascunzi de un adevăr?

• Alege o situație anume care îți vine în minte.
• Concentrează-ți atenția pe disconfortul care vine la pachet cu ea. Ca și cum ar fi lucruri separate, situația are o formă, iar disconfortul alta.
• Uită-te la disconfort, cu intenție și sinceritate.
• Iar acum că ai văzut norul ăsta, alege să treci prin el.
• Imaginează-ți cum ieși pe partea cealaltă cu spatele drept și cu mai multă putere.
• Privește norul rămânând în spate, când tu îți vezi mai departe de drum.

​

Hugs, I'll drop by next Sunday.

P.S. Dacă simți că a venit momentul să faci altceva însă nu îți e clar ce anume, poți începe cu un reply la mailul ăsta :)
P.P.S. Găsești aici arhiva Sunday Drops, în caz că azi ai poftă să citești mai mult.

Lucrez cu oameni care au nevoie de curaj pentru a face schimbări în viața lor. Fac asta în sesiuni 1 la 1 de Change Strategy și în workshop-uri.

Citesc, pictez, alerg, mă bucur de chestii mărunte.

Simona Ionescu: change strategist | learner | creative problem solver | architect

Ai un prieten care crezi că s-ar bucura să citească asta? M-aș bucura să împarți cu el. By sharing, it becomes more.