Cred că vorbeam de vreo zece minute fără pauză despre cât de mult îmi place să lucrez cu oamenii, despre cât de diferite sunt sesiunile între ele. Despre cât de variate ne sunt drumurile, provocările și că, în același timp sunt teme comune care se întâlnesc în fiecare dintre noi. Credințe limitative care ne țin în loc doar că efectele lor se reflectă altfel în viața fiecăruia. Simțeam că mă entuziasmez din ce în ce mai mult pe măsură ce povestesc, că mai e puțin și îmi apar steluțe de entuziasm în privire, ca în desenele animate. :) A ascultat cu atenție și răbdare rant-ul asta despre mine, despre ceea ce fac. La un moment dat mă întreabă: -Care e primul pas? De unde începe cineva să își construiască viața? (loading, searching…download de informații, pauză pentru adunarea gândurilor) -De unde e. Începe fix din punctul în care e acum. Nu cel în care și-ar dori să fie, nu cel în care ar putea fi. Primul pas este despre a ne uita cu sinceritate la viața pe care o avem acum, să vedem care sunt zonele, capitolele care ne ridică cele mai mari probleme. Să clarificăm diferența dintre unde suntem și unde vrem să ajungem. O sa adaug aici și că un rol important, îl are acceptarea. Nu putem schimba ce nu conștientizăm și nu acceptăm. E nevoie să acceptăm că lucrurile nu sunt cum ne dorim, să acceptăm că ceva din ceea ce facem (sau nu facem), le menține în stadiul respectiv. Ca în arhitectură, unde primul lucru de la care începem, este terenul pe care se va construi. Se face o analiză a situației existente, să ne dăm seama care punctul de pornire. Să estimăm cam care va fi efortul, ce se poate face. Pentru că una e să începem de la un teren gol, alta e să avem de demolat ce mai există deja acolo. Cu totul altă poveste este când cineva crede că are un teren liber, însă când ne apucăm să verificăm, descoperim că de fapt mai sunt câteva construcții pe care n-a vrut să le vadă, că erau din altă epocă. Sau când cineva crede că are o clădire Parter+ 2 etaje, însă în realitate abia dacă este un demisol. Începem de unde suntem. Altfel depunem eforturi în van încercând să rezolvăm o problemă, dazându-ne pe date eronate. Degeaba ne facem un plan să plecăm azi de la Oradea să ajungem la New York, stabilim toate cursele și toate traseele, cumpărăm cazare, verificăm legăturile… și nu luăm în calcul că noi de fapt suntem la București.* *am auzit metafora asta undeva însă nu mai amintesc exact unde. Și ai zice că nu e mare scofală, normal că începem de unde suntem. Doar că partea asta în care ne uităm cu sinceritate și fără judecată la situația noastră actuală, nu e un lucru care ne vine ușor. Poate nu-l facem că ne e teamă să vedem într-adevăr situația, poate pentru că nu avem timp, poate nu vrem să ne uităm pentru că simțim presiunea să facem ceva după aia. Sau…poate pur și simplu nu avem obiceiul ăsta, că suntem obișnuiți să mergem mai departe fără să ne punem întrebări. Deci, primul pas e să începem de unde suntem. Sunt multe tool-uri/framework-uri pe care ne putem baza, ca să ne facem o idee mai clară. În caz că ai mai mult timp de introspecție și autoevaluare în perioada asta, o să îți las aici unul foarte popular în zona de dezvoltare personală (Wheel of life) și mai jos, unul adaptat de mine. Dacă răspunsul nu te-ar obliga să acționezi, ce notă ai da pentru capitolele de mai jos? Sănătate 1 2 3 4 5 Relații (prieteni, familie, romance) 1 2 3 4 5 Profesional 1 2 3 4 5 Distracție 1 2 3 4 5 Părerea mea despre mine. 1 2 3 4 5 Acum știi unde ești :) Hugs, I'll drop by next Sunday. P.S. Să știi că dacă trimiți mailul către un prieten, o să mă bucur mai ceva ca iepurașul de Paște când găsește ouă de ciocolată. Eu sunt Simona, arhitectă devenită change strategist. Te sprijin să îți construiești o viață de care să te bucuri. Te ajut să folosești perioadele complexe și complicate pentru a construi schimbări profunde, de impact pentru tine. Ai citit newsletterul Sunday Drops. E locul în care trimit povești scurte și neconvenționale cu insight-uri și resurse culese din călătoria mea și a oamenilor cu care lucrez în sesiuni 1:1. Dacă e prima dată când aterizez în inbox-ul tău, găsești mai jos butonul de abonare.
|
Change architecture E un newsletter pentru curioși, pentru îndrăzneți și pentru cei care își doresc mai mult. Fie că e vorba de schimbări de carieră, sau despre a construi o nouă identitate profesională, vei găsi în el strategii practice, insigh-uri care să te inspire și tool-uri creative care să te sprijine. Nu-i doar despre a naviga perioadele de schimbare, este despre a le construi și despre a le transforma în ceva deosebit. Aici anunț workshop-uri, noutăți și discount-uri speciale pentru cei abonați. Wink-wink. Simți că a venit momentul să-ți “arhitecturezi” viața cu intenție și un strop de creativitate?
Hello-hello :) Aterizez în inbox să își spun că din ianuarie organizez un program de grup. Numa' bun pentru tine dacă vrei să faci schimbări pe plan profesional și nu știi de unde să începi. Te poți înscrie începând de azi. Îți las mai jos: 🔵detaliile despre program 🔵link-ul de înscriere 🔵codul pentru un discount de 15% la orice găsești în shop (valabil doar până pe 20 decembrie). Mindful Career Change - Creativitate și claritate pentru următoarea etapă profesională. Te nemulțumește viața ta...
“Toată lumea se miră când le spun că sunt introvertit, adevărul e că făceam eforturi enorme să fiu super sociabil când aveam chestii de făcut, să lucrez bine cu echipa, să fie atmosfera ok și să ne terminăm treaba. Dacă ar fi după mine, m-aș vedea din când în când cu câte o persoană de care îmi place și în rest, mi-aș vedea de proiectele mele, de scris… Mă rog, sunt și super empatic și mă afecta starea lor, așa că făceam tot ce puteam să-i binedispun, doar că atunci când ajungeam acasă eram...
Hello, hello. M-am dat cu cerneală invizibilă și am lipsit o vreme din inbox-ul tău. A fost cu intenție pe de-o parte și cu confuzie pe de altă parte :) Ca să îmi mai clarific din confuzie, am avut nevoie de timp și spațiu mental. Povestesc puțin despre context, după care o să ajung și la partea cu încăpățânarea 🙂 Am început Facultatea de Psihologie, adică sunt din nou studentă. Foarte drăguț din partea mea, ca să zic așa (gest în care dau la o parte o scamă imaginară de pe umărul stâng). Mai...