Hey-hey și bine te-am găsit.
​

Am participat recent la o întâlnire cu oamenii cool and dandy de la Poarta 9. Motivul pentru care ne-am văzut a fost să ne uităm peste ce ne-am propus să facem anul ăsta și să vedem ce ne-a ieșit și ce nu. Să avem o imagine de ansamblu.

M-am uitat pe hârtia pe care o scrisesem pentru mine. Am văzut albastru pe alb, cu scris de mână, că din lista cu cele 12 puncte pe care mi le-am propus eu în Decembrie 2022, până acum am bifat un punct întreg și două jumătăți.

Până să vină rândul meu să vorbesc mi s-au legat în minte multe din evenimentele de anul ăsta și așa este. În 2023 nu prea mi-au ieșit lucruri, n-am făcut să se întâmple ce mi-am dorit.
​

Am încercat, am greșit. Am încercat, n-a ieșit...și tot așa.
​

Ce mi-a ieșit însă, a fost să mă scutur și să încerc din nou. Mi-a ieșit să mă repliez, să iau niște decizii, mi-a ieșit să scot ceva bun din chestiile nașpa.

S-au întâmplat și multe chestii mișto, unele complet neașteptate cu care m-am mai dat mare pe aici. Însă pentru că nu erau pe listă și pentru că n-am depus eu mari eforturi să le fac, nu am simțit că pot să le trec la ceva ce am reușit eu.
​

Cât stăteam eu să mă aolesc (acțiunea de a spune aoleo!) că nu mi-am atins obiectivele și-s pe dinafară, am dat peste o chestie pe Instagram în care puteai să faci un colaj din poze cu evoluția din ultimii 6 ani.
​

M-am scufundat în arhiva personală să caut, de curiozitate. M-au trecut toate cele uitându-mă la poze: nostalgie, rușine, vinovăție, critică, șoc, întelegere, acceptare, apreciere.

Tot căutând în poze, am avut și realizarea că am mai multe poze cu clădiri decât cu oameni, mai multe poze cu alți oameni decât cu mine. Că m-am ferit să apar pe undeva, vreo 8 ani.

M-am obișnuit atât de mult cu mine, cea de acum încât am uitat pe unde am trecut să ajung aici. Atât de concentrată am fost să privesc înainte spre ce îmi doresc și unde am în plan să ajung, că am omis să mă uit și în spate, să măsor cât am parcurs deja. Am uitat să privesc evoluția, să văd diferența dintre unde am fost și unde sunt.

Iar după ce am dat zoom-out de la 2023, la intervalul 2018-2023, mi s-a schimbat perspectiva. Am putut să privesc altfel punctul în care sunt acum.

Îți las mai jos colajul cu imagini, mai mult pentru impresie artistică. ;)

​

Aparent Todd Herman (un Gigel care rulează fin pe partea de framework-uri și sisteme care sprijină schimbările) a analizat ce care face ca dintre 2 oameni cu pregătire similară, unul să vrea să meargă mai departe și unul să vrea să renunțe.

​

Găsești aici guidebook-ul cu OWW & WOW mindset. ​
​

El zice că diferența este de mindset și e dată de modul în care fiecare se raportează la progres. Unii îl măsoară în raport cu obiectivele neatinse (aka eu, în raport cu anul 2023). Alții au grijă să se mai uite și în spate, să se raporteze și la ce au făcut deja, la cât au evoluat de când au început (aka eu, în raport cu 2018-2023).

​

Iar pașii pentru mindset-ul WOW, al celor care merg mai departe, sunt:

Look back - măsoară și apreciază progresul pe care l-ai făcut deja.

Look up - mută focusul spre obiectivul/direcția stabilite.

March on - mergi înainte. În hopuri, încet, în valuri, târaș, de-a rostogolul. Oricum ar fi, mergi.
​

The reward will be great, but nothing will compare to the hell you just went through, and the new you that’s emerged. Keep moving.​
​

Hugs, I'll drop by next Sunday.

P.S. Îți las aici link-ul către arhiva Sunday Drops și abonare. Eu nu vreau să-l dai mai departe, dar poate vrei tu. ;)

Te sprijin să faci schimbările de care ai nevoie. Îți sunt alături în sesiuni individuale de Change Strategy. Organizez workshop-uri pe diverse teme, le numesc experiențe creative de dezvoltare.

change strategist | learner | creative problem solver | architect

​​​​