Heeello, hello.
​

Să știi că motivul pentru care nu te salut de cele mai multe ori în Sunday Drops, nu e pentru că-s nepoliticoasă. Intenția mea e să aterizezi direct în poveste și mi se pare că stric filmul când fac partea asta de introducere.

Bun…urmează ceva din La Famiglia Ionescu.

Am ajuns de Paște la ai mei și după ce am ajutat la pregătit cele 150 de feluri de mâncare pentru o masă de prânz de trei persoane, am luat bicicleta și am dat o tură prin parcul de nuci, până pe malul lacului, prin stațiune. Să mă mai destind și să mai ies din casă.
​

După plimbare am ajuns acasă și le spuneam că eu habar n-aveam că între timp s-a reamenajat plaja veche. Tata s-a uitat la mine surprins, că nici el n-avea idee.
​

-Da?! Lasă că mă duc și eu să văd, că m-ai făcut curios. Să mai ies și eu din curte, că și-așa nu prea mai fac altceva. Doar pe aici și până la magazin.

Pentru context o să-ți spun că tata e la pensie, adică are libertatea să-și facă programul cum vrea el, să meargă unde vrea el, extrem de rar are de ajuns uneva la oră fixă. În același timp, pentru că e la pensie îmi spune des că se plictisește, că s-a plafonat, că face aceleași lucruri.
​

Vorbeam ieri la telefon și din una în alta îl întreb dacă între timp, în cele trei săptămâni care au trecut, a ajuns la plimbare pe plajă.

-Eh, n-am ajuns. Când să mă duc? Am avut o grămadă de treabă prin curte. N-am avut când.

De la ei de acasă până la plaja cu pricina, e o distanță de 20 de minute de mers pe jos, vreo 10 cu bicicleta. Ca efect secundar la pretextele pe care mi le-a dat, mă ia gura pe dinainte și zic:

-Dar cine ți-a legat lanțul așa scurt?

Liniște de pe partea cealaltă a telefonului, după care se aude:

-Eu mi l-am legat…

Mi-a rămas discuția în minte, la pachet cu urma de resemnare și regret pe care o avea tata în voce. Realizarea că el se constrânge și nu face alte lucruri, că și-a trasat un perimetru clar în care se desfășoară majoritatea timpului, că își găsește motive să nu-l depășească. Că are justificări pentru că nu iese în afara lui și resentimente pentru viața monotonă pe care o are acum.
​

Poate că nu e doar o poveste despre tata și limitările pe care și le impune singur-singurel. 🙂

​
​

Dacă simți că ar putea fi și despre tine și despre gardul fizic sau imaginar pe care-l pui între tine și restul lumii, îți las câțiva pași mai jos.
​

1. Cine/ce ți-a legat lanțul așa scurt?
2. Ce te oprește să părăsești incinta? Fă o listă cu cinci motive/lucruri care crezi că îți sau în cale. (de ex. n-am timp, nu pot, n-am dreptul să mă relaxez până nu termin X, n-am cu cine…)
3. Analizează fiecare motiv în parte și vezi dacă e 100% valid. (mă ia tastatura pe dinainte să scriu că sunt slabe șansele ca toate 5 să fie 100% valide)

​
​

Acum știi cine, ce și de ce te ține în perimetru. Iar mai important de atât, acum că știi care îți sunt pretexte și poți alege să nu le mai folosești.

​
Astea fiind spuse, te las că parcă mă jenează și pe mine ceva la glezna stângă. Cu soundtrack, evident. Wink-wink.

Hugs, I'll drop by next Sunday.

Eu sunt Simona, arhitectă devenită change strategist. Te sprijin să îți construiești o viață de care să te bucuri. Te ajut să folosești perioadele complexe și complicate pentru a construi schimbări profunde, de impact pentru tine.

Ai citit newsletterul Sunday Drops. E locul în care trimit povești scurte și neconvenționale cu insight-uri și resurse culese din călătoria mea și a oamenilor cu care lucrez în sesiuni 1:1. Dacă e prima dată când aterizez în inbox-ul tău, găsești mai jos butonul de abonare.

​​​​